Corelarea mărturiilor lui Pavel, Josephus Flavius,
Hegesip şi Tertulian este suficient de puternică pentru a face din ipoteza
"verilor" o conjectură neverosimilă. Rămân, aşadar, demne de luat în
seamă celelalte două ipoteze: cea helvidiană şi cea epifaniană. Dar, în cazul
în care facem abstracţie de Protoevanghelia lui Iacov, a cărei valoare istorică
a fost contestată, după cum am văzut deja, înţelegerea helvidiană rămâne cu un
mai mare grad de plauzibilitate.
Rămâne însă o obiecţie a celor care nu acceptă ideea că
Maria ar mai fi avut copii. Potrivit textului din Ioan 19:26, Isus îi spune
Mariei: "Femeie, iată fiul tău", încredinţând-o, astfel, ucenicului
preaiubit. Versetul este luat ca argument solid că, dacă ar fi avut alţi copii,
Maria n-ar mai fi fost dată în grija unui ucenic. Propunătorii acestei
interpretări nu par să realizeze că acest verset este o sabie cu două tăisuri.
Celor care se întreabă unde erau în acel moment fiii Mariei, dacă ea a mai
năšcut într-adevăr şi alţi copii, fii şi fiice, le poate fi opusă o întrebare
similară: unde erau copiii adoptivi ai Mariei, fiii şi fiicele lui Iosif
dintr-o căsătorie anterioară? Credem că acest episod este compatibil cu ambele
ipoteze. Din perspectiva helvidiană, dificultatea poate fi înlăturată, dacă
interpretăm episodul de la cruce strict în economia Evangheliei după Ioan. Fără
a comenta prea mult asupra acestui aspect, vom spune că acest moment
fundamental este prilejul instituirii unui nou tip de familie, care anulează
dimensiunea relaţiilor de sânge. Potrivit capitolului 7, fraţii lui Isus
"nu credeau în El", prin urmare, noua familie a lui Isus este
alcătuită exclusiv din „cei care cred". Grupul nou format este unul mixt,
compus din mama Lui (reprezentantă a relaţiilor de sânge) şi ucenicul preaiubit
(reprezentant al discipolilor). Astfel se constituie nucleul "familiei
escatologice" a lui Isus.
Deloc întâmplător, atunci când Isus o întâlneşte pe Maria
Magdalena în grădină, după Înviere, îi spune: „Du-te la fraţii Mei şi spune-le
că mă sui la Tatăl Meu si Tatăl vostru la Dumnezeu Meu si Dumnezeu
vostru." Evident, Isus nu Se referă la fraţii de trp, ci la ucenicii Săi,'
care, din robi, deveniseră prieteni (15:15), iar acum, "frati".
Procesul instituirii "familiei escatologice" a parcurs ciclul
complet. Adevăratii 'frati ai lui Isus nu sunt rudele Sale, ci aceia care, în
ciuda momentelor de trădare şi abandon, a scepticismului iniţial (20:25),
profesează credinţa în Hristos ca Dumnezeu (20:28).
Pentru membrii comunităţii ioanine, puşi în situaţia de a
accepta sfâşierea relaţiilor familiale, de dragul lui Hristos, mesajul trebuie
să fi fost clar: noua lor familie este "familia escatologică"
instituită de Hristos; la ea se aderă exclusiv pe baza credinţei. De altfel,
însăşi scrierea Evangheliei s-a făcut pentru a-i ajuta pe membrii comunităţii
să creadă că Isus este Hristosul şi, astfel, să aibă viaţă (20:31). În lumina
complexităţii scopului Evangheliei după Ioan, sugestia că Isus o încredinţează
pe Maria lui Ioan, fiindcă ea n-ar mai fi avut copii, apare deci ca super
fi.dală. Altminteri, aşa cum precizam mai sus, este la fel de greu de explicat
de ce fiii adoptivi ai Mariei, crescuţi într-o "comunitate şi ambianţă de
cohabitare familială", ajung să-şi abandoneze în totalitate mama,
determinându-l pe Hristos, în ultimul ceas, să recurgă la sprijinul ucenicului
iubit. (Emanuel Conţac, Dilemele fidelităţii: condiţionări culturale şi
teologice în traducerea Bibliei [Cluh-Napoca, Romania: Logos, 2011], 243-45)
English translation:
Correlating the testimonies of Paul, Josephus Flavius,
Hegesippus and Tertullian is enough strong enough to make the
"cousins" hypothesis an implausible conjecture. Therefore, the other
two hypotheses remain worthy of consideration: the Helvidian one and the
epiphany. But if we ignore the Protoevangelium of James, whose historical value
has been contested, as we have already seen, the Helvidian understanding
remains with a greater degree of plausibility.
However, there remains an objection of those who do not
accept the idea that Mary would have had another child. According to the text
of John 19:26, Jesus says to Mary: "Woman, behold your son", thus
entrusting it to the beloved disciple. The verse is taken as a solid argument
that, if she had had other children, Mary would not have been given to the care
of a disciple. proponents of this interpretation do not seem to realize that
this verse is a double-edged sword. To those who wonder where Mary's sons were
at that time, if she still has If indeed other children, sons and daughters,
were born, a similar question can be posed to them: where were Mary's adopted
children, Joseph's sons and daughters from a previous marriage? We think this
episode is compatible with both hypotheses. From perspective Helvidian, the
difficulty can be removed, if we interpret the episode from the cross strictly
in the economy of the Gospel according to John. Without commenting too much on
this aspect, we will say that this fundamental moment is the occasion of the
establishment of a new type of family, which cancels the dimension of blood
relations. According to the chapter 7, the brothers of Jesus "did not
believe in Him", therefore, the new family of Jesus is composed
exclusively of "those who believe". The newly formed group is a
mixed, composed one from His mother (representative of blood relations) and the
beloved disciple (representative of the disciples). This is how the nucleus of
the "eschatological family" of Jesus is formed.
It is no coincidence that when Jesus meets Mary Magdalene
in the garden, after the Resurrection, he says to her: "Go to my brothers
and tell them that I am ascending to my Father and your Father to my God and
your God." Obviously, Jesus is not referring to the brothers of the cross,
but to his disciples, who, from slaves, had become friends (15:15), and now,
"brothers". The process of establishing the "eschatological
family" went through the complete cycle. The true brothers of Jesus are
not His relatives, but those who, despite moments of betrayal and abandonment,
of initial skepticism (20:25), profess faith in Christ as God (20:28).
For the members of the Johannine community, put in a
position to accept the severing of family relations, for the sake of Christ,
the message must have been clear: their new family is the "eschatological
family" instituted by Christ; it is adhered to exclusively on the basis of
faith. Moreover, the very writing of the Gospel was done to help the members of
the community to believe that Jesus is the Christ and thus to have life
(20:31). In the light of the complexity of the purpose of the Gospel according
to John, the suggestion that Jesus entrusts Mary to John, because she would
have had no more children, therefore appears to be super-faithful. Otherwise,
as I stated above, it is equally difficult to explain why the adopted sons of
Mary, raised in a "family cohabitation community and atmosphere", end
up abandoning their mother completely, causing Christ, in the last hour, to
resort to the support of the beloved disciple.
From Ibid., 244 n. 216:
Să nu uităm că, potrivit acestei evanghelii, evoluţia
"fraţilor" lui Isus este remarcabilă şi are rolul de a transmite un
mesaj precis membrilor comunităţii ioanine, în calitate de destinatari ai
Evangheliei după Ioan: Iniţial, îi regăsim la nunta din Cana (Ioan 2:12),
alături de mama şi de ucenicii lui Isus. După minunea de la nuntă, ucenicii lui
Isus „au crezut în El" (Ioan 2:11). Despre fraţi nu se spune dacă au
crezut sau nu, ci doar că au coborât la Capernaum, împreună cu Isus şi cu ucenicii.
în acelaşi capitol, citim despre curăţirea Templului, prilej cu care
"mulţi au crezut în numele Lui" (2:23). În finalul acestui capitol,
autorul contrapunctează discret cu o precizare: "Isus însă nu Se încredea
în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi". Capitolul 6 marchează declinul
acestei "credinţe" aparente. Declaraţia lui Isus, privind trupul şi
sângele Său ca mâncare şi băutură, scandalizează în grad maxim. Mulţi ucenici
Îl părăsesc (6:66). Cei doisprezece însă îşi declară adeziunea în continuare,
în ciuda blocajului în care se găsesc. Capitolul 7 îi readuce pe fraţii lui
Isus sub reflector. Deşi nu se spune clar ce schimbare s-a produs în mintea
lor, îi vedem invitându-L pe Isus să meargă la Ierusalim (unde iudeii căutau
să-L omoare) şi să Se arate lumii, ca Mesia. Verdictul autorului este limpede:
„Nici fraţii Lui nu credeau în El" (7:5). Isus refuză sugestia şi oferă o
explicaţie, însoţită de un reproş: "Pe voi lumea nu vă poate urî"
(7:6). În Evanghelia după Ioan,
aceasta este ultima referire la fraţii lui Isus. în jocul complex al credinţei
şi al necredinţei, fraţii lui Isus au un rol negativ. În mod explicabil, la cruce ei nu sunt de găsit. După cum
nu sunt de găsit nici ucenicii. Numai patru femei, între care şi mama Sa, şi
ucenicul preaiubit sunt lângă Isus, în ultimele Sale momente.
English translation of the
above:
Let us not forget that, according to this gospel, the
evolution of Jesus’ “brothers” is remarkable and serves to convey a precise
message to the members of the Johannine community, as the intended recipients
of the Gospel according to John: Initially, we find them at the wedding at Cana
(John 2:12), alongside His mother and Jesus’ disciples. After the wedding
miracle, Jesus’ disciples “believed in Him” (John 2:11). It is not stated
whether the brothers believed or not; it is merely said that they went down to
Capernaum together with Jesus and the disciples. In the same chapter, we read
about the cleansing of the Temple, an occasion during which “many believed in
His name” (2:23). At the end of this chapter, the author discreetly
counterpoints with a clarification: “But Jesus did not trust them, for He knew
all of them.”
Chapter 6 marks the decline of this apparent “faith.”
Jesus’ declaration regarding His body and blood as food and drink is utterly
scandalous. Many disciples abandon Him (6:66). However, the Twelve declare
their continued adherence, despite the impasse in which they find themselves.
Chapter 7 brings Jesus’ brothers back into focus. Although it is not made clear
what change occurred in their minds, we see them inviting Jesus to go to
Jerusalem (where the Jews were seeking to kill Him) and to reveal Himself to
the world as the Messiah. The author’s verdict is clear: “Even His brothers did
not believe in Him” (7:5). Jesus rejects the suggestion and offers an
explanation, accompanied by a reproach: “The world cannot hate you” (7:6). In
the Gospel according to John, this is the final reference to Jesus’ brothers.
In the complex interplay of faith and disbelief, Jesus’
brothers play a negative role. Notably, they are not present at the cross; just
as the disciples are also absent. Only four women, including His mother, and
the beloved disciple remain by Jesus in His final moments.
To Support this Blog:
Email for Amazon Gift
card: ScripturalMormonism@gmail.com
Email for Logos.com Gift
Card: IrishLDS87@gmail.com
